Recenzie:Cimitirul de Teleşpan

   Cimitirul de Adrian Teleşpan

Produs publicat de editura Herg Benet în 2013

Numărul paginilor: 384

Cum a început totul...

Cimitirul, o carte scrisă de către autorul român Teleşpan, numit şi Adrian Green, face furori în lumea adolescentină. M-am întrebat ce e cu toată această zarvă şi de ce toată lumea recomandă Cimitirul. Cimitirul în sus, Cimitirul în jos, peste tot Cimitirul. Recunosc că la început nu am fost deloc tentată de această carte, ba nici nu m-am străduit să aflu de ce era atât de cunoscută. Dar asta până într-o zi când am văzut-o pe raftul unei librării. Din curiozitate am citit ce scria pe coperta din spate a acesteia şi am remarcat nişte vorbe ale autorului :" Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!". Aceste vorbe ale autorului m-au convins să citesc cartea, făcându-mă să mă întreb: Oare cartea e scrisă la mişto? Voi descoperi astfel de sfaturi în conţinutul cărţii? Are să-mi placă? Şi iată că am citit-o rămânând plăcut impresionată de aceasta.

Despre ce este vorba în carte?

În Cimitirul ni se prezintă povestea autorului, Adrian Green, un homosexual român  plecat în Londra care locuia alături de iubitul său care aducea bani în casă. Trebuie să specific că sentimentele lui Adrian faţă de iubitul său nu mai erau ca la început, relaţia dintre cei doi fiind din ce în ce mai distantă, autorul continuând să locuiască alături de el pentru bani.  Adrian era genul de persoană care visa prea mult la o viaţă de lux, dorind să câştige la loto (aici ne asemănăm, diferenţa e că eu nu joc). Deoarece acest lucru era greu de realizat, autorul s-a hotărât să se schimbe încercând să câştige nişte bănuţi. Se angajează la cimitirul din apropierea locuinţei sale şi trecând  prin nişte momente amuzante, ciudate, triste, cât şi dramatice, dar toate descrise cu foarte mult umor .Pe mai departe vă las să descoperiţi voi. Totuşi vă voi mai comunica faptul că în carte este vorba de o relaţie stabilă dar nu prea înfocată, câteva aventuri şi o îndrăgosteală care se lasă cu suferinţă.

Ce nu mi-a plăcut şi ce mi-a displăcut?

(Ca în orice carte există lucruri care mi-au plăcut şi care mi-au displăcut. Am decis să încep cu ce mi-a displăcut pentru ca voi, cititorii recenziei să nu rămâneţi cu ideea că Cimitirul e o carte proastă)

Nu au fost pe placul meu scenele fierbinţi dintre autor şi partenerii săi, care consider că dădeau mult mai bine dacă erau cu perdea, lipsite de atât de multe amănunte. 

Au existat multe secvenţe în care autorul vorbea prea mult despre părerea sa cu privire la un anumit lucru, în carte existând pagini întregi lipsite de pic de acţiune.

Limbajul cu care este scrisă cartea este unul de stradă ( acum se explică de ce a fost atât de populară cartea). Nu mi-a displăcut acest aspect, dar nici nu mi-a plăcut. Pur şi simplu m-am obişnuit cu ideea, deşi primele pagini le-am citit uimită de faptul că există astfel de cărţi, asta deoarece nu mai citisem o altă carte în care să se înjure ca la uşa cortului.  

De multe ori mi-am pus întrebarea: ce îi trece prin minte unui gay? Ei bine, Cimitirul mi-a răspuns la această întrebare,dovedindu-mi că nu sunt diferenţe mari de gândire, Adrian lăsându-se descoperit în totalitate, încă din copilărie. (lucru pe care îl apreciez). Deşi sunt sigură că nu i-a fost uşor să scrie despre situaţia precară pe care o avea familia sa, acesta ne-a dezvăluit şi acest amănunt şi dorinţa unei copilării fără lipsuri: "Vreau bani, în p**a mea, ca să am şi eu o copilărie ca lumea, chiar şi acum, la treiştrei de ani" 

Ador modul în care autorul îmbină umorul cu seriozitatea.

Adrian îmbină într-un mod plăcut acţiunea cu ideile sale cu privire la viaţă, moarte, religie, bani, pe care le descrie cu o sinceritate crudă. Autorul ne oferă ocazia de a-i citi părerile după care ar trebui să tragem nişte concluzii.

În Cimitirul sunt prezente multe vorbe profunde ale autorului şi vorbe care ar trebui să ne dea de gândit, făcându-ne să privim lucrurile diferit : "Frica face din tot pământul ăsta un cimitir în care ne îngropăm singuri,când, de fapt, ar trebui să îngropăm frica"

Ceva ce am învăţat din carte

Din Cimitirul am învăţat că fericirea adevărată constă în a te accepta pe tine însuţi cu bune şi cu rele, aşa cum a făcut şi Adrian Green.

Cui recomand şi cui nu recomand

Nu recomand cartea homofobilor deoarece tot ce vor avea de făcut e să judece. De asemenea, nu recomand persoanelor care nu acceptă să citească ceva cu un limbaj de stradă. 

În rest o recomand tuturor şi tot ce vă pot ura e LECTURĂ PLĂCUTĂ!