Fluturi de Irina Binder
Publicată de editura For You în 2012Numărul paginilor: 263+318
O mică introducere...
Fluturi, două volume de mare succes în România, scrise de Irina Binder, o româncă talentată care m-au ţinut captivă într-un colţ al patului citind pe nerăsuflate şi cu sufletul la gură povestea sa,s-au numărat printre cele mai interesante şi captivante cărţi scrise de autori români citite de mine până în prezent. (Ei bine, trebuie să recunosc faptul că nu am mare experienţă în ceea ce priveşte cărţile recent apărute scrise de autori români). Această carte mi-a stârnit curiozitatea, făcându-mă să mă întreb: Ce va face Irina? Se va întoarce oare la Matei? Se cuplează cu Robert? Asta se întâmplă în toate relaţiile?Au existat atât de multe semne de întrebare...
Poate ar trebui să şi vorbesc despre conţinutul său, nu?
Ce reprezintă de fapt "Fluturi"?
Ce reprezintă "Fluturi"? Ei bine, reprezintă viaţa autoarei, Irina Binder, aşternută pe hârtie ( după cum spune chiar ea). Irina, o persoană cu un sulfet uriaş, concluzie pe care o tragem din paginile cărţii, se îndrăgosteşte de Matei, un bogătaş care avea domiciliul împreună cu cel mai bun prieten al său, Robert. Se mută împreună, Irina ajungând să locuiască alături de cei doi bărbaţi, acesta fiind primul pas stângaci în relaţia sa cu Matei. Inima autoarei îi aparţinea în totalitate lui Matei până într-un punct, când apar disputele. Robert îi e alături în cele mai grele momente, astfel inima Irinei ajungând să bată mai tare în apropierea lui Robert. Nu doar atât, cei doi încep să flirtreze, fata fiind confuză de propriile sentimente.
Oare va reuşi Irina să-şi stabilizeze sentimentele? Asta vă las să descoperiţi singuri. Altfel nu ar mai avea farmec.
De asemenea...
Consider că din această carte avem câte ceva de învăţat. O lecţie ne-o poate oferi chiar Matei. La început el părând persoana potrivită pentru Irina, care între timp se transformă într-un animal gelos că un alt animăluţ se uită la hrana sa, el ajungând să o lovească pe autoare. ( Ups, am mai dezvăluit ceva). De aici putem trage o concluzie folositoare în viaţa noastră de zi cu zi: Nu totul e aşa cum pare a fi la început. Cu cât sapi mai mult spre interior, cu atât vei descoperi lucruri care te vor uimi.
Nu doar atât, m-a impresionat dorinţa Irinei de a ajuta. Caracterul său săritor, mereu la dispoziţie să ajute m-a făcut să mă întreb: Oare nu pot face şi eu asta? Mi-am pus aceastră întrebare deoarece autoarea ne-a lăsat să îi citim jurnalul şi să îi descoperim sentimentele, ea fiind atât de fericită şi împlinită atunci când ajuta, fie cu bunuri materiale ori doar cu o vorbă bună.
Ce m-a dezamăgit ?
( sau mai bine spus ce mi-a displăcut printre multitudinea plăcerilor pe care mi le-a oferit cartea)
Nu o pot numi dezamăgire, dar în carte a plouat cu virgule. Da, chiar a plouat cu virgule. Virgule, virgule. Virgule unde trebuie, virgule unde nu trebuie, mai contează? Eu cred că da. Pot numi acesta un punct slab al cărţii. ( Eu în mare parte am trecut cu vederea deoarece mi-a plăcut prea mult povestea).
NU am putut trece cu vederea peste secvenţele în care autoarea se contrazicea. ( De exemplu se caracteriza ca fiind modestă, ca mai apoi să se descrie fără pic de modestie). Poate că dacă acele secvenţe prin care se contrazicea nu erau atât de apropiate iertam şi asta...
Încă ceva ce mi-a displăcut au reprezentat conversaţiile în care autoarea nu dădea dovada de o inteligenţă nemaipomenită, dar pe care le-a corectat (cred că acesta este cuvântul potrivit) pe parcurs.
Ce mi-a plăcut?
(aici aş scrie până mâine, dar voi specifica destul de puţine aspecte deoarece scriu de o bucată bună de vreme la această recenzie)
În special mi-a plăcut modul autoarei de a scrie la persoana I, parcă invutându-ne să o descoperim.S-a deschis asemenea unei cărţi în faţa noastră, lăsându-se descoperită în întregime.
De asemenea, mi-a mai plăcut felul în care a început carea. Începe cu întrebarea "Cine sunt ?". Nu cred că există persoane care să nu-şi fi pus această întrebare măcar o dată, şi asta nu la beţie, ci în momentele de luciditate în care vrei să descoperi cu adevărat cine eşti.
Pe lângă asta, după capitolul "Cine sunt?" vine şi răspunsul dat de către autoare într-un mod atât de plăcut mie! Mi-a rămas la suflet poezia cu care a început totul, "Eu".Aproape că am reţinut acele versuri pe care le-am citit şi recitit de sute de ori, deoarece m-am regăsit în unele dintre ele. ( Repet, UNELE)
Ar mai fi atâtea de spus aici, dar vă voi lăsa pe voi să completaţi această listă cu ceea ce v-a plăcut vouă, nu doar mie.
Recomand?
BINEÎNŢELES! Mai ales fetelor, deoarece nu ştiu câtor băieţi le place acest gen, deşi i-aş sfătui şi pe ei să încerce.
Ba chiar mai mult, vă pun şi link de unde puteţi citi, deoarece nu mai trebuie să staţi pe gânduri.
O parte a poveştii o puteţi găsi AICI . Îmi pare rău că nu am găsit-o în întregime.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu